Anul nașterii sale rămâne necunoscut cu precizie: piatra sa funerară indică 1798, testamentele sugerează 1796 sau 1797, iar primul biograf propunea chiar 1789-1790 — este unul dintre puținele cazuri în care nici documentele personale nu oferă un răspuns cert.

S-a născut la 5 iunie 1779 la Avrig, în Transilvania, într-o familie de țărani, și a răzbit prin învățătură până la studii înalte la Viena. Purtând în suflet dorul de a lumina neamul său, a trecut munții în Țara Românească, unde, în 1818, a întemeiat la mănăstirea Sfântul Sava din București cea dintâi școală superioară cu predare în limba română. Acolo a deschis calea învățăturii pentru fiii de români care până atunci ascultaseră știința numai în limbi străine, punând temelia unei culturi naționale moderne. Bolnav și istovit de trudă, s-a întors în satul natal, unde s-a stins la 17 septembrie 1823, la Avrig. Prin el, românii au dobândit încrederea că pot învăța cele mai înalte științe în graiul lor.

Delacroix a călătorit în Maroc în 1832 în suita unei misiuni diplomatice și a umplut carnete întregi cu schițe de culoare și note. Experiența i-a hrănit apoi zeci de pânze orientaliste, precum „Femeile din Alger”, iar el nota că a găsit acolo frumusețea antică vie pe străzi, în veșmintele și gesturile oamenilor obișnuiți.