Delacroix a călătorit în Maroc în 1832 în suita unei misiuni diplomatice și a umplut carnete întregi cu schițe de culoare și note. Experiența i-a hrănit apoi zeci de pânze orientaliste, precum „Femeile din Alger”, iar el nota că a găsit acolo frumusețea antică vie pe străzi, în veșmintele și gesturile oamenilor obișnuiți.

Cu muzica, toată vârsta, toată viața și toată fapta se împodobește și se înfrumusețează.

A fost cel dintâi președinte al instituției care avea să devină Academia Română, întemeiată în 1866.