Dürer nu se mulțumea să copieze natura, ci o studia ca un om de știință: măsura proporții, observa lumina și nota specii cu exactitate. Acuarelele sale botanice și zoologice îmbină rigoarea observației cu emoția artistică, anticipând ilustrația științifică de mai târziu. Pentru el, a privi atent lumea era o formă de cunoaștere și de rugăciune.

În august 1911, „Gioconda” a fost furată de la Luvru de Vincenzo Peruggia, un lucrător italian care ascunsese tabloul sub haină și l-a ținut doi ani. Furtul, mai mult decât valoarea artistică, a transformat portretul într-cea mai celebră pictură din lume, atrăgând mulțimi care veneau doar să privească peretele gol.

Știai că sculptorii eleniști au adus în piatră mișcarea, patima și chiar suferința, rupând cu seninătatea clasică? „Galul murind”, cunoscut din copie romană în marmură, înfățișează un războinic învins prăbușit, cu rana din care se scurge viața redată cu o milă tulburătoare. Originalul făcea parte dintr-un monument comandat de regele Attalos I al Pergamului pentru a-și celebra victoriile asupra galaților.