Multe buchete somptuoase din tablourile olandeze cu flori sunt, botanic vorbind, imposibile: reunesc specii care înfloresc în anotimpuri diferite. Pictori precum Ambrosius Bosschaert lucrau după studii individuale ale florilor, adunate în timp, și le compuneau apoi într-un singur vas idealizat, care nu ar fi putut exista niciodată aievea.

„Coloana fără sfârșit” de la Târgu Jiu are aproape 30 de metri înălțime și e alcătuită din module romboidale identice, turnate în fontă și îmbrăcate într-un strat de alamă aurie. Structura interioară este un miez metalic vertical în jurul căruia se înșiră mărgelele geometrice, ideea fiind aceea a unei coloane care ar putea urca la nesfârșit.

Când William Turner străbătea Alpii și Italia, purta cu sine caiete de schițe minuscule și cutii de acuarelă portabile, prinzând într-o clipă lumina și atmosfera unui loc. La întoarcerea în atelier transforma adesea aceste însemnări rapide în picturi ample, dar mii dintre studiile lui pe teren au rămas ca atare și se păstrează astăzi în colecția Turner Bequest de la Tate.