Acuarela „Casa de lângă iaz” (Weiherhaus / Haus am Weiher), din jurul anului 1496, surprinde o locuință oglindindu-se liniștit într-un heleșteu, sub un cer în amurg. Se crede că înfățișează un colț din împrejurimile Nürnbergului. Delicatețea reflexiei în apă arată deja stăpânirea deplină a transparenței specifice acuarelei.

Piero della Francesca a fost nu doar pictor, ci și matematician, autor al unor tratate despre perspectivă și despre solidele geometrice. În ultimii ani ai vieții și-ar fi pierdut vederea, iar reputația lui de pictor a fost eclipsată o vreme de cea de teoretician al geometriei.

Știai că sculptorii romani adăugau adesea la copiile lor în marmură un trunchi de copac, un suport ori o „acuză” pe lângă picior, absent la originalul de bronz? Bronzul, fiind mai rezistent la tensiune, îngăduia figuri sprijinite doar pe glezne, dar marmura, fragilă, avea nevoie de sprijin suplimentar ca să nu se rupă sub propria greutate. Astfel de detalii îi trădează adesea copistul.