Cézanne își construia acuarelele lăsând hârtia albă să respire printre pete: în lucrări precum „Mont Sainte-Victoire” din ultimii ani, culoarea e așezată în straturi transparente suprapuse, iar spațiile nepictate joacă rol de lumină. Această tehnică a modulației prin transparență, în care albul hârtiei devine parte activă a formei, a fost o revoluție ce a influențat direct cubismul.

Goya a pictat direct pe pereții casei sale de la periferia Madridului, „Quinta del Sordo”, cele 14 lucrări sumbre cunoscute azi drept „Picturile negre”, printre care „Saturn devorându-și fiul”. Nu erau destinate niciunui public; abia decenii mai târziu au fost transferate de pe zid pe pânză și mutate la muzeul Prado.

Pentru contrapartida statică a mobilelor sale, Calder a folosit termenul „stabile”, propus de artistul Jean Arp în 1932. Astfel, cele două cuvinte care definesc opera lui Calder — „mobile” și „stabile” — nu i-au aparținut, ci au fost daruri de la doi prieteni ai avangardei.