Știai că numeroase capodopere ale sculpturii grecești le cunoaștem astăzi doar din copii romane în marmură, fiindcă originalele grecești erau turnate în bronz și au fost topite de-a lungul veacurilor? „Discobolul” lui Myron, „Doryphoros” al lui Policlet ori „Apoxyomenos” al lui Lysip supraviețuiesc mai ales prin aceste replici romane. Romanii aveau adevărate ateliere care produceau copii pentru vile și grădini.

„Bucata mare de iarbă” (Das große Rasenstück), din 1503, arată un simplu petic de pajiște mlăștinoasă privit de aproape, la nivelul solului. Dürer a redat cu precizie botanică păpădia, pătlagina, coada-șoricelului și alte ierburi, transformând un colț banal de natură într-un subiect demn de contemplat. Este privită drept una dintre primele reprezentări „ecologice” ale unui ecosistem în miniatură.

Sub influența predicilor înflăcărate ale lui Savonarola, Botticelli și-ar fi aruncat el însuși unele lucrări cu subiect păgân în „rugul vanităților” din Florența. Către sfârșitul vieții, arta lui a devenit mai auster religioasă, iar faima i-a apus atât de mult încât a fost aproape uitat până la redescoperirea din secolul al XIX-lea.