În Japonia se povestește despre un maestru al ceaiului chemat să pregătească ceremonia pentru un mare senior. El nu a adus nimic strălucitor, ci doar o ceașcă simplă, apă limpede și mișcări liniștite ca respirația. Un oaspete îngâmfat a strâmbat din nas: „Atâta osteneală pentru o ceașcă de ceai?” Maestrul a răspuns, aplecând ceainicul: „Nu pregătesc ceaiul, ci clipa. Fiecare întâlnire se întâmplă o singură dată în viață.” Toți au tăcut, simțind deodată prețul acelui ceas care nu se va mai întoarce. Frumusețea nu stă în lucrul scump, ci în deplina prezență a inimii într-o clipă care nu se repetă.

Litografia „Belvedere” (1958) a lui Escher ascunde o construcție imposibilă inspirată din cubul lui Necker: un tânăr așezat jos ține în mâini un obiect din lemn ce nu poate exista în spațiul real. Escher a strecurat chiar și indiciul, un cub imposibil desenat pe o foaie de la picioarele personajului.

Theodor Pallady a locuit la Paris o mare parte din viață, într-un apartament de pe Quai Voltaire, cu vedere spre Sena și Luvru. Interioarele intime, cu ferestre deschise spre oraș și naturi statice cu obiecte simple, au devenit un motiv recurent, tratat cu o eleganță sobră și o linie de o mare finețe.