Barbara Hepworth a fost una dintre primele sculptorițe care au străpuns forma abstractă cu găuri, încă din 1931-1932, aproape în paralel cu Henry Moore, cu care a fost prietenă și colegă de generație. „Piercing”-ul formei a devenit semnătura sculpturii britanice moderne.

În anii regimului nazist, când i s-a interzis să picteze fiind declarat „degenerat”, Nolde a continuat să lucreze în secret mici acuarele pe care le-a numit mai târziu „picturile nepictate” (Ungemalte Bilder). Alegerea acuarelei nu era întâmplătoare: era discretă, fără miros de ulei care l-ar fi trădat, și se usca repede.

În tinerețe, Velázquez a excelat în așa-numitele „bodegones”, scene de tavernă și bucătărie cu oameni simpli și obiecte umile. „Bătrâna prăjind ouă”, pictată pe când avea vreo nouăsprezece ani, uimește prin felul în care redă strălucirea aramei, transparența ouălor și textura lutului, o virtuozitate precoce.