„Firmul lui Gersaint”, ultima mare pânză a lui Watteau, a fost pictat spre a servi drept firmă atârnată deasupra prăvăliei de tablouri a negustorului Edme-François Gersaint. Watteau ar fi realizat-o în doar câteva dimineți, iar în colț se vede cum un tablou al lui Ludovic al XIV-lea este așezat într-o ladă, aluzie discretă la sfârșitul unei domnii și al unei epoci.

Louise Bourgeois a creat o serie de sculpturi monumentale în formă de păianjen numite „Maman”, dintre care una are peste nouă metri înălțime. Departe de a fi o imagine a groazei, păianjenul era pentru artistă un omagiu adus mamei sale, țesătoare și reparatoare de tapiserii, protectoare și harnică precum insecta care își țese pânza.

Acuarelele lui Cézanne nu erau desprinse de uleiuri: adesea el revenea asupra aceluiași motiv, iar spălările din acuarelă îl ajutau să descopere structura de culoare pe care apoi o traducea pe pânză. Așa se explică de ce unele acuarele și uleiuri cu Mont Sainte-Victoire par a dialoga între ele.