Sus, în cerul dulce, molcom, / Stelele s-aprind pe rând, / Mii de candele de aur / Pentru noaptea cea de vânt.

Jean-Baptiste-Camille Corot s-a născut pe 16 iulie 1796 la Paris, fiu al unui comerciant de stofe, și a descoperit pictura abia la maturitate, cu susținerea financiară a familiei. A călătorit extensiv în Italia, unde și-a format gustul pentru lumina difuză și atmosfera poetică a peisajului, realizând studii plein-air de o prospețime remarcabilă. Peisajele sale argintii, pline de ceață și de melancolie lirică, l-au impus ca pe una dintre cele mai iubite voci ale picturii franceze din secolul al XIX-lea, situându-l ca punte firească între școala clasică și impresionism. A fost un om generos — a dăruit bani și tablouri numeroșilor artiști aflați în nevoie, printre care și Honoré Daumier. A murit pe 22 februarie 1875 la Paris, lăsând în urmă o operă vastă, profund contemplativă.

S-a născut la 15 februarie 1874 la Kilkea, în comitatul Kildare din Irlanda, într-o familie anglo-irlandeză. A pornit spre Antarctica întâi alături de Robert Falcon Scott, în expediția „Discovery” (1901–1904), iar mai apoi și-a condus propria expediție „Nimrod” (1907–1909), ajungând mai aproape de Polul Sud decât oricine până atunci. Numele lui a rămas însă legat pentru totdeauna de expediția „Endurance” (1914–1917): nava i-a fost strivită de ghețuri în Marea Weddell, dar el a reușit, printr-o traversare disperată cu barca deschisă până în insula Georgia de Sud, să-și salveze întregul echipaj, fără să piardă niciun om. A murit la 5 ianuarie 1922, răpus de o criză cardiacă la bordul navei „Quest”, în timp ce pornea într-o nouă expediție antarctică, și a fost înmormântat, la dorința soției sale, în Georgia de Sud.