„Infernul” lui Dante, cu ilustrațiile lui Doré, a apărut în 1861 pe cheltuiala artistului însuși, fiindcă niciun editor nu voia să riște banii pe un volum atât de scump. Succesul a fost fulminant, iar editorul Louis Hachette i-a trimis a doua zi o telegramă memorabilă prin care îl chema urgent, recunoscând că se înșelase. „Purgatoriul” și „Paradisul” au urmat în 1868.

Whistler și-a semnat multe lucrări nu cu numele, ci cu un mic desen în formă de fluture, o siglă pe care o compunea din inițialele sale întrețesute. Cu timpul a adăugat fluturelui o coadă ascuțită ca un ac de albină, aluzie voită la firea sa combativă și la limba lui usturătoare.

Știai că teselele aurii din mozaicurile bizantine se făceau prinzând o foiță subțire de aur între două straturi de sticlă topită, pentru ca strălucirea metalului să fie protejată și să nu se șteargă cu secolele?