Un rege iubea atât de mult clopotele, încât a poruncit să fie turnat cel mai mare clopot din lume. Meșterii l-au făcut uriaș, dar când l-au lovit, n-a scos decât un bubuit surd, fără cântec. Un bătrân turnător i-a șoptit regelui: „Un clopot nu sună prin mărimea lui, ci prin golul dinăuntru. Cu cât inima lui e mai deschisă, cu atât glasul îi ajunge mai departe.” Regele a înțeles atunci că și omul cântă cu adevărat abia când se golește de trufie.

Muzica este a mea, dar ea nu îmi aparține; ea aparține tuturor celor care o ascultă.

Există o poveste celebră despre Turner care s-ar fi legat de catargul unui vas în timpul unei furtuni, ca să simtă pe pielea lui vijelia pe care voia s-o picteze în „Snow Storm — Steam-Boat off a Harbour's Mouth”. El însuși a povestit episodul, deși mulți istorici cred că a fost mai degrabă o mitologie personală decât un fapt riguros.