Georgia O’Keeffe și-a petrecut o bună parte din viață în deșertul din New Mexico, unde aduna oase de animale albite de soare pentru a le picta. Ea vedea în aceste cranii nu moartea, ci ceva viu și frumos; despre celebrele sale flori uriașe respingea interpretarea sexuală impusă de critici, insistând că pictase doar florile așa cum le vedea, mari, pentru ca oamenii ocupați să fie nevoiți să le privească.

Știai că isonul este sunetul ținut continuu, ca un bourdon, deasupra căruia se desfășoară melodia în cântarea bizantină? El nu este armonie în sensul apusean, ci un fundal care susține și dă adâncime glasului cântărețului.

Se povestește că, în ultimii ani, Turner era atât de îndrăgostit de efectele de lumină încât unele foi par aproape abstracte, dizolvate complet în galben, portocaliu și alb. Criticii vremii nu știau mereu ce să creadă despre ele. Astăzi, tocmai aceste lucrări sunt privite ca deschideri spre pictura modernă.