Doi frați au moștenit de la tatăl lor câte o carte de mare preț. Cel dintâi a păstrat-o neatinsă, ferind-o de praf și de mâini străine, ca să nu se strice. Cel de-al doilea a citit-o până s-au tocit filele, a însemnat-o și a împlinit ce a înțeles din ea. După ani, primul avea o carte ca nouă, dar sufletul gol; al doilea avea o carte ferfeniță, dar mintea plină de lumină. „Cartea nefolosită”, spunea bătrânul din sat, „e mai săracă decât hârtia de care e făcută.” Prețul unei cărți nu stă în cât o cruți, ci în cât te schimbă.