Un ucenic nerăbdător i-a spus dascălului că vrea să afle toată înțelepciunea într-o singură zi. Dascălul l-a dus la un pârâu și i-a arătat o piatră rotundă, netedă ca sticla. „Cum a ajuns așa de frumoasă?” a întrebat ucenicul. „Apa a curs peste ea zi și noapte, ani și ani”, a zis dascălul. „Nici un val n-a schimbat-o singur, ci răbdarea tuturor la un loc.” Înțelepciunea nu se soarbe dintr-o înghițitură, ci se adună pe îndelete, ca picătura care șlefuiește piatra.