Știai că cerneala neagră a copiștilor se făcea adesea din gogoși de ristic, niște umflături care cresc pe frunzele de stejar, amestecate cu sulfat de fier și cu gumă arabică? Această cerneală ferogalică pătrundea adânc în pergament și a păstrat scrisul limpede sute de ani. Uneori, cu timpul, ea a ros hârtia chiar acolo unde a fost așternută.

Știai că fabulistul francez Jean de La Fontaine a reluat multe subiecte de la Ezop, dându-le formă în versuri elegante? Fabule ca „Greierele și furnica” sau „Corbul și vulpea” au ajuns astfel simboluri ale înțelepciunii transmise cu blândețe și umor.

Știai că Vedele indiene au fost păstrate secole de-a rândul mai ales pe cale orală, prin memorare, înainte de a fi așternute în scris? Pentru a feri textul de greșeli, învățații le rosteau după rânduieli deosebite de recitare, adevărate tehnici de verificare a fiecărei silabe.