Un ucenic l-a întrebat pe învățătorul său: „De ce citim mereu aceleași cărți vechi, când apar atâtea noi?” Învățătorul l-a dus la o fântână din curte. „Bea”, i-a spus. Ucenicul a băut. „E apă nouă sau veche?” Ucenicul n-a știut ce să răspundă. „Izvorul e vechi de când lumea”, a zis învățătorul, „dar apa care iese din el e proaspătă în fiecare zi. Așa sunt și cărțile cu adevărat înțelepte: vechi la izvor, dar noi de fiecare dată când te apleci să bei din ele.”