Un frate a întrebat pe un bătrân: „De ce mă cheamă să scriu ceea ce am înțeles, dacă alții au scris mai bine decât mine?” Bătrânul i-a arătat un pom din grădină, plin de roade, și lângă el un pomișor firav abia răsărit. „Pomul mare hrănește azi”, a zis. „Dar dacă cel mic nu ar crește, cine ar hrăni mâine? Scrie ce ai înțeles, nu ca să te asemeni cu cei mari, ci ca să nu se sfârșească pomul odată cu ei.”