Știai că unul dintre cele mai lungi romane din lume este „În căutarea timpului pierdut” al lui Marcel Proust, cu peste 3.000 de pagini și aproximativ un milion și jumătate de cuvinte? A fost menționat chiar și în Cartea Recordurilor ca cel mai lung roman.

Știai că unul dintre cele mai vechi „dicționare” cunoscute sunt tăblițele cu liste de cuvinte în sumeriană și akkadiană, scrise cu peste 4000 de ani în urmă? Erau, de fapt, glosare bilingve pe care le foloseau scribii din Mesopotamia pentru a învăța cele două limbi.

Știai că astăzi se pot făuri cărți atât de mici încât încap pe vârful unui deget și se citesc doar cu lupa? La celălalt capăt stau cărți uriașe, înalte cât un om, ce trebuie întoarse din file de mai mulți inși deodată. Astfel de volume-record, cel mai mic și cel mai mare, sunt mai degrabă isprăvi ale meșteșugului decât cărți de citit.