Știai că Petre Ispirescu, care ne-a dăruit „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” și „Prâslea cel voinic”, era de meserie tipograf și a cules basmele românești din gura povestitorilor populari?

Uneori închidem cartea și rămânem cu privirea în gol. Nu e pierdere de vreme: e clipa în care cuvântul, ajuns la fundul sufletului, începe încet să izvorască înapoi, prefăcut în gândul nostru. Cele mai bune pagini se citesc și după ce le-am terminat.

Știai că Liviu Rebreanu a mărturisit că geneza romanului „Ion” a pornit de la o scenă reală — imaginea unui țăran care s-a aplecat și a sărutat pământul —, imagine ce a devenit simbolul întregii cărți?