Un ucenic nerăbdător i-a spus dascălului că vrea să afle toată înțelepciunea într-o singură zi. Dascălul l-a dus la un pârâu și i-a arătat o piatră rotundă, netedă ca sticla. „Cum a ajuns așa de frumoasă?” a întrebat ucenicul. „Apa a curs peste ea zi și noapte, ani și ani”, a zis dascălul. „Nici un val n-a schimbat-o singur, ci răbdarea tuturor la un loc.” Înțelepciunea nu se soarbe dintr-o înghițitură, ci se adună pe îndelete, ca picătura care șlefuiește piatra.

Fără biblioteci, ce ne mai rămâne? Nu mai avem nici trecut, nici viitor.

Știai că romanul „În căutarea timpului pierdut” al lui Marcel Proust a câștigat Premiul Goncourt în 1919 (pentru al doilea volum), stârnind controverse pentru că a învins un roman despre război într-o Franță abia ieșită din Marele Război?