Doi frați au moștenit de la tatăl lor o singură carte. Cel mare a păstrat-o pe cel mai înalt raft, s-o ferească de praf, și n-a deschis-o niciodată. Cel mic a citit-o până i s-au tocit filele. La bătrânețe, cel mare avea o carte ca nouă, dar mâini goale; cel mic avea o carte ferfeniță, dar o minte plină. Atunci au înțeles amândoi că o carte se strică mai rău din a nu fi citită decât din a fi citită prea des.
— poveste tradițională