Poveste cu tâlc
Ciobanii de la munte cunoșteau o stea mare și limpede, care răsărea la ceasul când trebuia pornit cu oile spre stână. O numeau Steaua Ciobanului. Ea nu era cea mai strălucitoare de pe cer, dar era credincioasă: răsărea mereu la vremea ei. Bătrânul cioban spunea flăcăilor: „Nu căuta steaua care strălucește cel mai tare, ci pe aceea care nu te minte niciodată la ceasul ei.
— folclor românesc
Din același raft

Alte picături din Credință

Rugăciune · Credință
Purtând în pântece Ploaia cea mai presus de ființă, Fecioară, ai ajuns Izvor ce revarsă viața, dăruind nouă, ca pe un nectar fără de moarte, apa cea curgătoare spre viață veșnică în râuri ce revarsă dulceață din fântâna ta totdeauna, de care bucurându-ne, strigăm: Bucură-te, Izvor de viață purtător!
Citește tot →
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
Știai că… · Credință
Știai că Sfântul Pantelimon a învățat meșteșugul doctoricesc de la un vestit medic al vremii, dar a aflat adevărata tămăduire de la un preot creștin, care l-a botezat pe ascuns?
Rugăciune · Credință
Doamne, Domnul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! Că s-a înălțat slava Ta mai presus de ceruri.
Proorocul David