Știai că, dintru început, creștinii nu au avut clopote, ci se chemau la rugăciune prin toacă și prin vestitori, iar clopotele de aramă au intrat în viața Bisericii mult mai târziu? Odată statornicite, glasul lor a fost înțeles ca un vestitor al Evangheliei peste sate și cetăți, chemând la bucurie în zilele de praznic și plângând cu jale la trecerea cuiva din această lume. De aceea clopotele se sfințesc cu rugăciune și adesea li se dau nume, ca unor slujitori care nu obosesc niciodată să cheme sufletele către cer.

Un singur lucru mă tem: să nu fiu vrednic de suferințele mele.

Doamne Dumnezeul nostru, în ce am greșit în ziua de astăzi cu cuvântul, cu lucrul și cu gândul, ca un bun și de oameni iubitor, iartă-mi. Somn liniștit și fără de scârbă dăruiește-mi. Pe îngerul Tău cel apărător trimite-l ca să mă acopere și să mă păzească de tot răul; că Tu ești păzitorul sufletelor și al trupurilor noastre, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.