Un tânăr a venit la un bătrân și i-a zis cu mâhnire: „Părinte, m-am rugat mult și nu simt nimic; parcă vorbesc pereților.” Bătrânul l-a dus la o fântână și i-a arătat funia care coboară găleata. „Vezi urma adâncă în piatra ghizdului?” a întrebat. „O văd”, a zis tânărul. „Nu apa a săpat-o, ci funia care trece pe acolo zi de zi. Așa și rugăciunea ta: nu o zi o adâncește, ci stăruința.” Și așa a plecat tânărul întărit, înțelegând că roada rugăciunii se coace pe nesimțite.

Știai că manuscrisele de la Marea Moartă, descoperite în peșterile de la Qumran începând cu anul 1947, cuprind cele mai vechi copii ale unor cărți din Vechiul Testament care s-au păstrat până la noi, unele mai vechi cu peste o mie de ani decât cele cunoscute mai înainte?

Cu sângiurile mucenicilor Tăi celor din toată lumea, ca și cu o porfiră și vison, Biserica Ta împodobindu-se, printr-înșii strigă către Tine, Hristoase Dumnezeule: Poporului Tău trimite-i îndurările Tale, pace obștii Tale dăruiește și sufletelor noastre mare milă.