Știai că imnul „Iată acum cu frică și cu cutremur…”, cântat rar în timpul Vohodului mare, se numește Heruvic pentru că îi îndeamnă pe credincioși să fie ca heruvimii? Cuvintele lui spun că, în ceasul acela, „toată grija cea lumească să o lepădăm”, închipuind pe cei de față ca pe niște heruvimi ce poartă nevăzut pe Împăratul tuturor.
Citește tot →Un frate cădea mereu în aceeași greșeală și, rușinat, se gândea să părăsească nevoința, socotind că nu mai are nădejde. A venit la un bătrân și i-a mărturisit deznădejdea. Bătrânul l-a întrebat: „Când cade copilul care învață să meargă, ce face?” „Se ridică și merge iar”, a zis fratele. „Și de câte ori cade?” „De multe ori.” „Atunci ridică-te și tu de câte ori cazi”, a zis bătrânul, „căci nu căderea te pierde, ci rămânerea jos.” Nădejdea creștină, iată, nu este încredințarea că nu vom mai cădea, ci hotărârea de a ne ridica de fiecare dată.
Citește tot →poveste tradițională creștină
Știai că în piciorul Sfintei Mese din altar se așază, la sfințirea bisericii, moaște de sfinți mucenici? Aceasta amintește de vremea prigoanelor, când creștinii săvârșeau Liturghia pe mormintele mucenicilor, în catacombe.