Un împărat a iertat unei slugi o datorie uriașă, pe care aceasta nu ar fi putut-o plăti în toată viața ei. Ieșind însă, sluga a găsit pe un tovarăș care îi datora o sumă mică și, apucându-l de grumaz, l-a aruncat în temniță până va plăti. Aflând, împăratul l-a chemat înapoi și i-a zis: „Slugă vicleană, nu se cădea să te milostivești și tu, cum m-am milostivit eu de tine?” Cel ce a primit iertare mare și n-a dăruit iertare mică s-a osândit singur. Măsura cu care iertăm pe alții este chiar măsura cu care cerem să fim iertați.