Un stăpân, plecând în călătorie, a dat slugilor sale talanți: unuia cinci, altuia doi, altuia unul. Cel cu cinci a lucrat și a câștigat alți cinci, iar cel cu doi, alți doi. Dar cel cu un talant l-a îngropat în pământ, de frică. La întoarcere, stăpânul i-a lăudat pe cei dintâi: „Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune.” Iar celui ce își ascunsese darul i l-a luat. Nimeni să nu-și îngroape darul primit, ci să-l înmulțească prin osteneală.

Cel ce binecuvântezi pe cei ce Te binecuvântează, Doamne, și sfințești pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, mântuiește poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta. Plinirea Bisericii Tale o păzește; sfințește pe cei ce iubesc podoaba casei Tale; Tu pe aceștia îi preamărește cu dumnezeiască puterea Ta și nu ne lăsa pe noi, cei ce nădăjduim întru Tine. Pace lumii Tale dăruiește, bisericilor Tale, preoților și tot poporului Tău. Că toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus este, pogorându-se de la Tine, Părintele luminilor, și Ție slavă și mulțumire și închinăciune înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Dumnezeu S-a făcut om ca omul să se facă dumnezeu.