Poveste cu tâlc
Un frate a greșit odată în mănăstire și a fost chemat la sfat spre a fi judecat. Avva Moise, chemat și el, n-a voit să meargă. Când l-au rugat stăruitor, a luat un coș vechi și găurit, l-a umplut cu nisip și l-a purtat pe spate. Ieșindu-i înainte, l-au întrebat: „Ce este aceasta, părinte?” Iar el a răspuns: „Păcatele mele curg în urma mea și eu nu le văd, iar astăzi am venit să judec păcatele altuia.” Auzind acestea, frații l-au iertat pe cel greșit și n-au mai zis nimic. Aici stă tâlcul: cine își vede necontenit propria neputință, cu greu mai află vreme să osândească pe aproapele.
— din Pateric
Din același raft

Alte picături din Credință

Știai că… · Credință
Știai că, în fiecare an, în Sâmbăta Mare, la Ierusalim, se săvârșește slujba Sfintei Lumini la Mormântul Domnului? Patriarhul intră în Sfântul Mormânt, iar credincioșii primesc de acolo lumina, pe care o socotesc un semn al Învierii. Biserica o cinstește cu evlavie, ca pe o mărturie a bucuriei pascale, fără a o rândui între dogmele credinței.
Citește tot →
Știai că… · Credință
Știai că lângă Putna se păstrează „chilia lui Daniil Sihastrul”, o peșteră săpată în stâncă, unde cuviosul se ruga în singurătate și unde ar fi venit Ștefan cel Mare să-i ceară sfat?
Rugăciune · Credință
Cred, Doamne, și mărturisesc că Tu ești cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai venit în lume să mântuiești pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu. Încă cred că acesta este însuși preacurat Trupul Tău și acesta este însuși scump Sângele Tău. Deci mă rog Ție: miluiește-mă și-mi iartă greșelile mele cele de voie și cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu lucrul, cele cu știință și cu neștiință. Și mă învrednicește, fără de osândă, să mă împărtășesc cu preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Amin.
Citește tot →
Sfântul Ioan Gură de Aur