Un bătrân avea un ucenic nerăbdător, care voia ca toate să se împlinească îndată. Într-o zi bătrânul i-a dat un sâmbure și i-a zis: „Sădește-l și stai lângă el să crească pomul acum.” Ucenicul a râs: „Părinte, aceasta cere ani.” „Așa și sufletul”, a răspuns bătrânul; „nu-i cere astăzi roada a ceea ce abia ai sădit. Ai răbdare cu tine însuți, cum are grădinarul cu pomul, și la vremea sa vei culege.” De atunci ucenicul a învățat că răbdarea cu propriile neputințe este ea însăși o lucrare a virtuții.