Un frate din schit a greșit, și s-a adunat soborul și l-au chemat pe avva Moise. El nu voia să vină. Sculându-se, a luat o coșniță găurită, a umplut-o cu nisip și a purtat-o pe umeri. Când l-au întrebat ce înseamnă aceasta, a zis: „Păcatele mele curg în urma mea și eu nu le văd, iar astăzi am venit să judec păcatele altuia.” Auzind, frații l-au iertat pe cel greșit și nu i-au mai spus nimic.

Doamne Atotțiitorule, Dumnezeul puterilor și al tot trupul, Care întru cele de sus locuiești și spre cele de jos privești; Cel ce ispitești inimile și rărunchii și tainele oamenilor le știi cu adevărat; Lumină fără de început și pururea fiitoare, întru care nu este mutare sau umbră de schimbare; Însuți, Împărate fără de moarte, primește rugăciunile noastre, pe care le aducem Ție în acest ceas al nopții.

Așteptând am așteptat pe Domnul și S-a plecat spre mine și a ascultat rugăciunea mea.