Iertarea este picătura care topește gheața dinlăuntru. Nu aștepta să fie mult; o singură picătură de bunăvoință, picurată seara peste o rană, ajunge cât să pornească din nou izvorul păcii.

Știai că lumânarea de ceară curată aprinsă în biserică este ea însăși o mică predică despre jertfă? Ceara, adunată de albine din florile multe, închipuie ruga curată a poporului adunat laolaltă; feștila dinăuntru, sufletul omului; iar flacăra care mistuie ceara arată dragostea care se dăruiește arzând, până se topește pe sine. Când aprindem o lumânare pentru cei vii sau pentru cei adormiți, punem înaintea lui Dumnezeu, în chip văzut, căldura rugăciunii pe care inima nu o poate rosti întreagă în cuvinte.

Știai că „hramul” unei mănăstiri este praznicul sfântului sau al sărbătorii căreia îi este închinată biserica, zi în care se adună pelerini de departe, iar mănăstirea își deschide larg porțile și mesele?