Învierea cea de obște mai înainte de patima Ta încredințând-o, pe Lazăr din morți l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta și noi, ca pruncii, semnele biruinței purtând, Ție, Biruitorului morții, strigăm: Osana Celui dintru înălțime! Bine ești cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului.

Un frate a venit la avva Macarie Egipteanul și i-a zis: „Avva, spune-mi un cuvânt, cum să mă mântuiesc.” Iar bătrânul i-a zis: „Mergi la mormânt și ocărăște pe cei morți.” Mergând fratele, i-a ocărât și a aruncat cu pietre; apoi s-a întors și a spus bătrânului. Și l-a întrebat acela: „Nimic nu ți-au răspuns?” Iar el a zis: „Nu.” Zis-a bătrânul: „Mergi iarăși mâine și laudă-i.” Mergând fratele, i-a lăudat, numindu-i apostoli și sfinți și drepți. Și s-a întors la bătrân, zicând: „I-am lăudat.” Și l-a întrebat: „Nimic nu ți-au răspuns?” Iar el a zis: „Nu.” Zis-a bătrânul: „Ai văzut câte i-ai necinstit și nu ți-au răspuns, și câte i-ai lăudat și nimic nu ți-au grăit? Așa și tu, de vrei să te mântuiești, fă-te mort: nici de nedreptatea oamenilor, nici de slava lor să nu-ți pese, ca morții.” Învățătura: nepătimirea față de ocară și laudă deopotrivă este semnul sufletului mort pentru lume și viu pentru Dumnezeu.

Ne-ai făcut pentru Tine, Doamne, și neliniștit este sufletul nostru până ce nu se odihnește întru Tine.