Știai că metania mare, în care ne plecăm până atingem pământul cu fruntea, închipuie deodată căderea omului în păcat și ridicarea lui prin harul lui Dumnezeu? De aceea, în zilele de bucurie — duminicile și în cele cincizeci de zile de la Paști până la Rusalii — Biserica oprește metaniile la pământ, ca semn al Învierii.

Pe mielușeaua Ta, Iisuse, Ecaterina, cu mare glas strigă: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc, și pe Tine căutându-Te mă lupt și împreună mă răstignesc și mă îngrop cu botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez întru Tine. Ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

În fiecare an, în Sâmbăta cea Mare dinaintea Paștilor ortodocși, la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim se săvârșește slujba primirii Sfintei Lumini, la care se adună mulțime de pelerini. Credincioșii mărturisesc de veacuri această rânduială ca pe un semn al Învierii, iar lumina este împărțită celor de față și dusă apoi în multe țări ortodoxe.