Al patrulea Sinod Ecumenic, cel de la Calcedon din anul 451, a mărturisit că Domnul nostru Iisus Hristos este un singur ipostas cunoscut în două firi, dumnezeiască și omenească, „neamestecate și neschimbate, neîmpărțite și nedespărțite”. Această cumpănire a rămas piatra de temelie a hristologiei ortodoxe.

Un tânăr și-a cerut partea de avere de la tatăl său și a plecat departe, unde a risipit totul în desfrânări. Când l-a lovit foametea, s-a văzut păscând porcii și flămânzind după roșcovele lor. Atunci și-a venit în fire și a zis: „Mă voi ridica și mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: Tată, am greșit la cer și înaintea ta.” Iar tatăl, văzându-l de departe, i s-a făcut milă și, alergând, a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat. A poruncit apoi să i se aducă haina cea dintâi și au început să se veselească. Așa se bucură cerul de un păcătos care se întoarce.

Cel ce a ajuns la iubire nu mai știe de multe rugăciuni, ci pururea se veselește întru Domnul.