Care om, având o sută de oi și pierzând una, nu le lasă pe cele nouăzeci și nouă și se duce după cea pierdută, până o găsește? Iar când o găsește, o pune pe umeri bucurându-se și, venind acasă, cheamă prietenii, zicând: „Bucurați-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută.” Așa, vă spun, va fi mai multă bucurie în cer pentru un păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de drepți care n-au nevoie de pocăință.

Știai că ouăle vopsite în roșu de Paști poartă o simbolistică adâncă? Culoarea roșie amintește de sângele Mântuitorului vărsat pe Cruce, iar coaja tare a oului, din care se naște viață, este văzută ca un semn al mormântului din care a înviat Hristos. La ciocnit se rostesc cuvintele „Hristos a înviat!” și „Adevărat a înviat!”.

O veche tradiție a Bisericii, întărită de istoricul Eusebiu, spune că Sfântul Apostol Andrei, cel dintâi chemat de Mântuitorul, a propovăduit Evanghelia în ținuturile de la Marea Neagră, în Sciția. De aici crește credința strămoșească a poporului nostru, care îl cinstește pe Sfântul Andrei ca „Apostol al românilor”.