Un frate a fost nedreptățit de altul și a venit la un bătrân, cerându-i îngăduința să se apere și să-și ceară dreptatea. Bătrânul i-a spus să scrie pe nisip răul ce i se făcuse, iar în piatră binele pe care îl primise vreodată de la acel frate. Când vântul a șters însemnarea de pe nisip, fratele a înțeles: ocările trebuie lăsate să se șteargă precum urmele de pe nisip, iar facerile de bine păstrate ca cele săpate în piatră. Cine ține minte răul cu piatra și binele cu nisipul își face singur inima grea. Iertarea începe atunci când alegem ce merită să rămână scris.

„Rugați-vă pentru vrăjmași, plângeți pentru toată lumea, și atunci veți cunoaște pe Domnul.”

Când inima ți-e uscată și te temi că ai secat pe dinăuntru, adu-ți aminte că izvorul nu ești tu, ci Dumnezeu din tine. El nu seacă niciodată. Stai liniștit lângă El și lasă apa să se ridice singură.