Un bătrân avea un ucenic nerăbdător, care voia ca toate să se împlinească îndată. Într-o zi bătrânul i-a dat un sâmbure și i-a zis: „Sădește-l și stai lângă el să crească pomul acum.” Ucenicul a râs: „Părinte, aceasta cere ani.” „Așa și sufletul”, a răspuns bătrânul; „nu-i cere astăzi roada a ceea ce abia ai sădit. Ai răbdare cu tine însuți, cum are grădinarul cu pomul, și la vremea sa vei culege.” De atunci ucenicul a învățat că răbdarea cu propriile neputințe este ea însăși o lucrare a virtuții.

Știai că însuși cuvântul „antimis” înseamnă „în loc de masă”? El îngăduia, în vremuri de prigoană ori pe drum, săvârșirea Liturghiei acolo unde nu era o Sfântă Masă sfințită, purtând în el, prin moaște și binecuvântarea arhiereului, sfințenia altarului.

Știai că la Spovedanie preotul este dator să păstreze pentru totdeauna taina celor mărturisite, oricât ar fi ele de grele? Această legătură a tăcerii, numită taina mărturisirii, este atât de sfântă încât preotul nu o poate dezvălui nimănui, nici măcar spre a se apăra pe sine.