Se spunea despre avva Arsenie că în toată viața sa, șezând la lucrul mâinilor, avea o cârpă la sân ca să-și șteargă lacrimile ce curgeau din ochii lui. Atât de mult plângea pentru păcatele sale, deși toți îl socoteau sfânt. Iar la vremea morții, ucenicii l-au văzut tulburându-se, și a zis: „Cu adevărat mă tem.” Căci cel ce se teme aici, aici își plânge greșelile, dincolo va afla îndrăznire.