Un împărat a voit să facă socoteala cu slugile sale. I s-a adus unul dator cu zece mii de talanți, iar neavând cu ce plăti, stăpânul a poruncit să fie vândut cu tot ce avea. Sluga a căzut la picioarele lui rugându-se, și stăpânul, milostivindu-se, i-a iertat toată datoria. Dar acea slugă, ieșind, a găsit pe unul care îi era dator cu o sută de dinari și, apucându-l de gât, îl silea să plătească, apoi l-a aruncat în temniță. Aflând, stăpânul l-a chemat: „Slugă vicleană, nu se cuvenea oare să ai și tu milă de cel împreună-slugă cu tine, precum am avut eu milă de tine?” Așa vă va face și vouă Tatăl ceresc, dacă nu veți ierta din inimă fiecare fratelui său.