Un frate a greșit greu și, rușinat, voia să părăsească mănăstirea de deznădejde. Avva Pimen l-a chemat și i-a spus: „Un om avea o casă și, când s-a stricat o cărămidă, n-a dărâmat toată casa, ci a pus alta în loc. Așa și tu: nu-ți surpa toată osteneala pentru o cădere, ci ridică-te și zidește la loc.” Fratele s-a mângâiat și a rămas, biruind deznădejdea prin nădejde.