Știai că Sfântul Serafim de Sarov s-a nevoit o mie de zile și o mie de nopți stând în genunchi pe o piatră, în rugăciune neîncetată, în pădurile Rusiei?

Lumina de dimineață se strecoară pe fereastră ca un dar pe care nimeni nu l-a cerut. Ea izvorăște în tăcere și ne amintește că bunătatea lui Dumnezeu se înnoiește în fiecare zori.

Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe: „Am căzut; ce voi face?” I-a zis bătrânul: „Scoală-te iarăși.” Zis-a fratele: „M-am sculat, dar iarăși am căzut.” Răspuns-a bătrânul: „Scoală-te iarăși și iarăși.” Și a întrebat fratele: „Până când?” Zis-a bătrânul: „Până ce vei fi luat, ori în bine, ori în cădere; căci în starea în care se află omul, în aceea se și duce.” Învățătura: nu căderea, ci deznădejdea și rămânerea în cădere pierd sufletul; ridicarea neîncetată este calea mântuirii.