Peste an sunt patru mari sărbători închinate Maicii Domnului, care îi însemnează, ca patru popasuri, întreaga viață. Nașterea ei, prăznuită la 8 septembrie, aproape la începutul anului bisericesc; Intrarea în Biserică, la 21 noiembrie, când, copilă fiind, a fost adusă la templu; Buna Vestire, la 25 martie, când i s-a vestit că va naște pe Mântuitorul; și Adormirea, la 15 august, mutarea ei din această viață. Așa cinstește Biserica pe cea pe care o numește „mai cinstită decât heruvimii”.

Știai că Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, așezată la poalele muntelui unde Moise a văzut rugul aprins, este una dintre cele mai vechi mănăstiri creștine care viețuiește neîntrerupt, din veacul al șaselea?

Știai că pomenirea morților la patruzeci de zile are temei adânc? Se crede, după învățătura Părinților, că sufletul trece în această vreme prin cercetare până își află locul de odihnă; de aceea rugăciunea celor vii îi este atunci sprijin, iar praznicul de patruzeci de zile este cea mai însemnată pomenire după înmormântare.