Sufletul recunoscător seamănă cu un izvor care nu seacă, fiindcă tot ce primește dăruiește mai departe. Cu cât mulțumești mai mult, cu atât apa lui curge mai curată.
Zicea avva Arsenie despre sine, deși fusese dascăl în palatele împărătești și cunoștea limba latină și cea grecească: „Cărțile romanilor și ale grecilor le-am învățat; dar alfabetul acestui țăran neînvățat încă nu l-am putut deprinde.” Grăia aceasta despre un bătrân egiptean simplu, dar plin de fapte bune. Se mai istorisește că adesea își cerea iertare: „Doamne, nu mă părăsi; nimic bun n-am făcut înaintea Ta, dar dă-mi, după bunătatea Ta, să pun început.” Învățătura: învățătura lumii nu folosește la nimic fără smerenia și fapta bună a celor simpli și evlavioși.
Citește tot →din Pateric
Știai că Sfântul Serafim de Sarov își întâmpina fiecare om care venea la el cu cuvintele „Bucuria mea, Hristos a înviat!”, chiar și în afara Paștelui, ca semn al bucuriei neîncetate?