Un ucenic l-a întrebat pe meșterul făuritor de viori de ce petrece atâtea zile alegând un singur lemn. Meșterul l-a dus în pădure și i-a arătat un brad crescut pe stâncă, bătut de toate vânturile. „Acesta va cânta cel mai frumos”, a spus el. „Lemnul care a suferit mai mult are fibra cea mai deasă, iar sunetul lui iese din ani întregi de răbdare. Nici omul nu cântă adevărat până nu trece prin furtuni.”

Știai că Johannes Brahms a lucrat peste douăzeci de ani la Simfonia întâi? Se spunea că simțea umbra lui Beethoven apăsându-i pe umeri și că nu îndrăznea să dea lumii o simfonie până nu era vrednică de acel nume. Când tema finalului a semănat cu „Oda bucuriei”, Brahms a răspuns scurt: „Orice nătărău poate vedea asta.”

Știai că un dirijor nu scoate niciun sunet, dar are un rol uriaș, ținând cu gesturile sale întreaga orchestră laolaltă, la aceeași măsură și cu același suflet? Prin brațe, priviri și mișcarea trupului, el dă viață și înțeles notelor scrise pe hârtie.