Se spune că într-o orchestră mare, un tânăr cânta la un instrument mic, cu un singur sunet, pe care îl atingea rareori, doar o dată în toată bucata. Plictisit, a vrut să plece. Dirijorul l-a oprit: „Fără nota ta, la locul și la clipa ei, întregul cântec ar fi șchiop. Cel mai mărunt glas, așezat la timpul lui, ține în picioare toată armonia.” De atunci, tânărul și-a păzit singura notă ca pe cea mai de preț dintre toate.

Știai că Edvard Grieg era atât de mic de statură încât purta mereu în buzunar o mică broască de lut, ca semn de noroc? Se spune că, înainte de fiecare concert, o atingea în tăcere, ca pe un vechi prieten care îi da curaj.

Știai că concursul Eurovision, ținut în fiecare an din 1956, adună țări din Europa și de dincolo de ea, care își trimit fiecare câte un cântec pe o mare scenă? România a luat parte de multe ori la această întrecere muzicală urmărită de milioane de oameni.