Un lăutar sărac cânta seară de seară la nunțile satului, dar rămânea mereu flămând, căci nu cerea niciodată plată. Odată, un negustor bogat i-a spus batjocoritor: „De ce nu ceri bani, sărmane, doar din corzi nu se face pâine?” Lăutarul a zâmbit și a răspuns: „Din corzile mele nu se face pâine, dar se face liniște în inima omului obosit. Iar cine a gustat odată liniștea nu mai rămâne niciodată sărac cu totul.”