Un ucenic l-a întrebat pe meșterul făuritor de viori de ce petrece atâtea zile alegând un singur lemn. Meșterul l-a dus în pădure și i-a arătat un brad crescut pe stâncă, bătut de toate vânturile. „Acesta va cânta cel mai frumos”, a spus el. „Lemnul care a suferit mai mult are fibra cea mai deasă, iar sunetul lui iese din ani întregi de răbdare. Nici omul nu cântă adevărat până nu trece prin furtuni.”