Un împărat a poruncit celui mai iscusit cântăreț din regat să-i cânte cea mai desăvârșită melodie. Cântărețul a atins strunele, apoi le-a lăsat să tacă îndelung, apoi a atins iar câteva note și iar a tăcut. Nedumerit, împăratul a întrebat unde este melodia. „Măria Ta”, a răspuns el, „muzica nu stă doar în sunetele pe care le auzi, ci și în tăcerile dintre ele. Fără tăcere, notele s-ar îngrămădi și n-ar mai însemna nimic.”